Reșița a primit vizita doamnei iarnă, ce a îmbrăcat-o cu hainele ei!
Postare prezentată
Suflete greu încercate de viaţă ne învaţă lecţia speranţei! Copilaşii de la centrul din Variaş un munte de blândeţe şi afecţiune
La zeci de kilometri de Timişoara pe drumul ce duce spre Arad, am plecat spre inima judeţului Timiş. Sate cochete cu oameni gospodari ce...
duminică, 10 decembrie 2017
joi, 9 noiembrie 2017
Reșița leagănul amintirilor
,,Cetatea de Foc “ cu pași mărunți spre
declin
Imediat după Revoluție, Reșița se situa în fruntea orașelor industrializate
din România. A fost destinul sau poate soarta nemiloasă care a împins această
arcă spre marginea prăpastiei. Și asta s-a întâmplat în primii ani de după Revoluție.
În 1994, 15% din populația orașului ieșea în stradă. Încet, orașul care
altădată semăna prosperitate își pregătea declinul.
Culorile reci ne invadează casele
Născut la mijlocul anilor 90’, am privit Reșița cu admirație
încă de mic copil. Universul meu se limita la lucruri mărunte, însă odată cu
trecerea anilor am început să conștientizez că nuanțele de gri sunt prezente în
viețile oamenilor.Primii care au plecat au fost o parte din prietenii de la
bloc. Nu înțelegeam atunci de ce pleacă. În cartierul unde locuiam
apartamentele s-au golit și au rămas doar încăperi lipsite de viață și sentiment.
Admiram tramvaiul ce trecea prin fața blocului, iar în
fiecare iarnă nu ratam ocazia să îl lovim cu bulgări. În joaca noastră
observam chipuri triste ce urcau și coborau din acesta, prinse de alte
greutăți. Nici pe atunci nu conștientizam că orașul nostru drag merge spre
prăpastie.
Timpul nu iartă
Era toamna anului 2006, iar într-o zi am auzit ușa apartamentului cum se trântește. În scurt timp am auzit ,, Sunt pe listă, o să fiu dat afară. “ A fost cea mai tristă iarnă de până acum pentru mine. Începeam să înțeleg că există o problemă. Uzinele erau în cădere liberă, iar privatizarea a fost ,,singura “ soluție găsită de guvernanți pentru ca aceastea să nu se închidă. Și timpul nu ne-a iertat. A urmat exodul în masă a reșițenilor spre alte țări și regiuni. Mulți au lăsat cu tristețe lucruri ce au o valoare simbolică, ce nu pot fi ,, privatizate “ sau ,, cumpărate “. Cei care au rămas au învățat să supraviețuiască mai departe, iar lipsurile nu au mai contat.
De la ,,Cetate de Foc “ la ,, Sat cu tramvaie “
,, Cum am ajuns de la
producția de motoare navale, echipamente pentru hidrocentrale, tunuri, să facem
biciclete?” se întrebau doi bătrân aflați la șuetă în Centrul Civic. Foști ingineri, meseriași,
oameni care și-au dedicat practic toată viața uzinei și orașului. Pe mulți
dintre ei orașul nu i-a răsplătit cum se cuvine. Le-a făcut copiii să plece și
să își întemeieze un viitor în altă
parte în căutare uni trai mai bun. Astfel pentru mulți dintre acești bătrâni a
rămas doar resemnarea că își vor petrece ultimii ani în așteptarea unei
schimbări.
,, Phoenixul renaşte din propria-i cenuşă, dar mă gândesc că, totuşi, îl doare fiecare moarte. “
Cifrele concrete
arată că orașul Reșița suferă în
continuare de fenomenul migrației. Cu toate acestea față de ultimii ani, se întrevede o mică speranță. După modelul
multor comunități prospere, Școala Duală are un impact major odată cu trecerea
anilor. Poate că implementarea acestui proiect să fie piatra de temelie pentru
renașterea acestui oraș.
Reșița leagăn al copilăriei și al amintirilor pentru mine și
pentru mulți dintre noi, nu trebuie să dispară și trebuie să renască din
propria cenușă.
luni, 6 noiembrie 2017
Cât de mult ne pasă ? Aproape de inima Timișoarei a înflorit o groapă de gunoi
Nepăsarea colectivă un virus al societății noastre !
De două săptămâni trec ,,nepăsător " alături de mii de studenți și timișoreni pe aleea din spatele Colegiului Național de Artă ,, Ion Vidu ". În spatele acestei instituții de învățământ chiar sub privirile noastre crește o groapă de gunoi. Aceasta pare a nimănui, însă în fiecare zi devine din ce în ce mai mare. De două săptămâni am avut speranța că Primăria Timișoara va lua măsuri și mizeria va dispărea. Am avut speranța că profesorii se vor autosesiza. Am crezut că măcar cei ce locuiesc în zonă vor aduce în dezbatere problema. Speranțe deșarte, iar cei ce aruncă gunoiul în fiecare zi, își văd liniștiți de treabă pentru că nimeni nu îi trage la răspundere.
SUNTEM INFORMAȚI CĂ EXISTĂ ȘI AMENZI PENTRU ASTFEL DE FAPTE DOAR TEORETIC, PENTRU CĂ PRACTIC NU SE ÎNTÂMPLĂ ACEST LUCRU |
Contra exemplu este chiar sub ochii copiilor ce învață la acest Colegiu !
Cadrele didactice din școală nu observă că exact sub ochii lor ticăie o bombă cu ceas. Ce poate aduce pozitiv acel gunoi ?
Pe lângă obiectele de mobilier putem observa că și alți oameni au început să contribuie la dezvoltarea acestei gropi. Se aruncă saci, ambalaje de plastic și multe altele. În scurt timp aceste deșeuri vor atrage: rozătoare, câini și multe boli.
Ca un paradox la o aruncătură de băț, copiii împreună cu profesorii fac orele de recreație și se bucură de aerul ,,proaspăt " și natură.
Angajații Retim își fac treaba și nu prea !
În fiecare dimineață mașina celor de la Retim ajunge în zonă și golește containerele. Acum patru dimineți aceeași mașină a oprit paralel cu grămada de gunoi. Angajații par să nu observe mizeria . Pe lângă dezinteresul arătat, unul din angajați contribuie și el la dezastru. După ce termină țigara, o aruncă exact în grămadă. De aici reiese că aceste deșeuri sunt ale nimănui.
Să nu lăsăm gunoiul și nepăsarea să blocheze aleea !
Aseară am fost printre cei aproape 4000 de timișoreni ce au protestat în Piața Operei împotriva Guvernului, care de un an de zile duce țara pe marginea ,, prăpastiei ". Am ascultat discursuri, am scandat lozinci, iar ce mi-a rămas întipărit în minte a fost expresia ,, Timișoara are spirit civic ! "
Cred că doar împreună putem găsi o soluție, iar vorbele să se transforme în fapte.
miercuri, 20 septembrie 2017
România locurilor frumoase, dar neglijate și lăsate în voia sorții
Cazinoul din Constanța perla prăfuită de la Marea Neagră
După mai bine un secol
de la deschiderea cazinoului, luxul din frumoasele încăperi și lumea bună sunt doar amintiri aruncate într-un trecut pătat de
ignoranță și interese obscure ale celor care au avut în mână soarta acestui
monument .
Constanța,
septembrie, 2017. Pe faleza din frumosul oraș Dobrogean, turiștii privesc marea.
Mulți se opresc și preț de câteva minute
stau de vorbă cu aceasta. Cei mai mulți se grăbesc însă să
ajungă la cazinou, simbol al orașului, dar și al României.
Turiștii pleacă așa cum au venit, fără să găsească frumosul promis
Cu cât te aproprii, entuziasmul
se transformă în revoltă. Lucrarea arhitectului Daniel Renard a fost pedepsită
de autorități pentru măreția și unicitatea ei. Majoritatea geamurilor sunt
sparte sau stau să pice. Tencuiala cazinoului cade odată cu visurile turiștilor
de a vedea ceva spectaculos.Mulți nu renunță, scot telefonul mobil, fac două
trei poze și trec nepăsăori mai departe. Autoritățile au avut grijă să îi
ferească pe curioși de cazinou atât la propriu cât și la figurat și au pus o
bandă cu trecerea interzisă, pentru cei
ce vor să meargă pe terasa obiectivului ca să admire marea. Pentru a pleca cu
un gust și mai amar, turiștii pot admira pe cinci panouri, momentele de glorie
ale monumetului. Curiozitatea te împinge să te aproprii, dar imediat apare un
paznic ce te sfătuiește să dai un pas în spate pentru siguranța ta. Printre
geamurile sparte poți observa că nu a
mai rămas nimic din gloria de altădată. Mirosul de urină și deșeurile din jur
sunt doar oglinda societății, care pare că se poate debarasa cu ușurință de tot
ceea ce este istorie și trecut. Un vânzător din zonă ne-a spus că: ,, O să cadă
în cel mult cinci ani dacă nu o să se facă nimic. Avem noroc că cei care l-au
construit au știut meserie. Nimeni nu este interesat să îl facă. Acum ceva ani
s-au lăudat că o să îl renoveze, dar cum vedeți nu s-a făcut nimic. Vă spun eu că dacă cazinoul
ăsta era pe mâna altor țări făceau din
el o perlă. “
Soarta cazinoului în mâna politicienilor corupți
Ceea ce
ne-a spus comerciantul
este adevărat. Potrivit adevărul.ro, în 2013, președintele Consiliului Județean
Constanța, Nicușor Constantinescu, anunța
cu surle și trâmbițe că a fost aprobată suma de 10 milioane de euro pentru
reabilitarea cazinoului. De atunci și până acuma nu a fost schimbat nici măcar
un geam.
În 2014, primarul Constanței Radu Mazăre făcea și el
demersuri pentru reabilitarea obiectivului. Se lăuda cu colaborări private ce vor
scoate clădirea din anonimat. Tot el declara atunci că nu poate investi 10
milioane de euro în acest obiectiv, motivând că din acei bani poate asigura
bunăstarea locuitorilor orașului Constanța.
Atât fostul președinte al Consiliului Județean, Nicușor
Constantinescu cât și fostul Primar al
Constanței, Radu Mazăre au în prezent
condamnări definitive în dosaul privind retrocedarea ileagă de terenuri.
Timpul a trecut, iar bunăstarea a trecut odată cu visul că
frumosul cazinou își va recăpăta gloria de altădată. Cazinoul din Constanța
este doar unul din monumentele lăsate în voia sorții de statul român. Fiecare
zonă din țara noastră se poate lăuda cu această performanță negativă, iar mulți
din vinovații pentru aceste distrugeri
în masă se plimbă încă liberi și nu au fost trași la răspundere niciodată
pentru dezastrul lăsat în urma lor.
miercuri, 6 septembrie 2017
Povestea tristă a drumului județean 587, arată încă odată cât de mare este nepăsarea autorităților pentru locuitorii județului Caraș-Severin
Despre drumurile proaste din Caraș-Severin am putea scrie o carte. Pentru fiecare kilometru în care găsim o groapă am putea scrie o poveste, iar pentru fiecare șofer care pleacă la drum avem două recomandări: nervi de oțel și răbdare de fier.
Locuitorii tac, gropile se înmulțesc, iar totul pare să fie bine
Aceasta este impresia generală. Cu toate că în unele
porțiuni ca să străbați drumul trebuie să intri direct prin gropi pentru că nu
ai pe unde să ocolești, locuitorii ce au case pe drumul 587, par să își vadă
liniștiți de rutina zilnică. De la o casă se aude muzică de petrecere, semn că
se sărbătorește ceva. Alții își scot mașinile din garajul casei și pleacă la
drum, făcând slalom printre hârtoape ca și cum acest lucru este normal pentru
România anului 2017. Bătrânii stau la vorbă în fața caselor. Pe ei personal îi
înțeleg, pentru ce să mai lupte ? Mulți dintre ei locuiesc singuri, și sunt
trecuți de șaptezeci de ani. Da, fenomenul de îmbătrânire a populației este
prezent în fiecare localitate a județului iar acest lucru se reflectă din plin.
Să fie și asta oare o cauză a dezinteresului ce pare să îi fii lovit pe cei ce
guvernează județul ?
În unele porțiuni se văd urme de civilizație, semn că se poate
Este vorba de bucăți de drum asfaltate pe porțiuni de 5-10
m. Surpriza mai mare a fost atunci când în fața unei case ce avea în garaj o
mașină cu numere de TM am constat că există o porțiune mai mare de asfalt
scăpată de ploaie de meteoriți. Oare să fie o coincidență și cetățeanul
respectiv să își fii asfaltat singur porțiunea din fața casei ca să se simtă ca
acasă ?
Dacă accesăm Google Maps, sau Google Earth observăm că
gropile de pe raza comunei Brebu au o vechime destul de mare. Totuși în iulie
2012 când satelitul a surprins imagini live cu drumul se poate observa că la
acea vreme existau porțiuni foarte bune, și mai puține gropi. Dacă analizăm
evoluția drumului din 2012 până în
prezent observăm că în multe locuri au apărut adevărate craterele, iar gropile
ce aveau o dimensiune redusă au devenit adevărate găuri de meteoriți.
Imagini surprinse de satelit în 2012 |
Aceiași porțiune 2017 |
2017 |
În urma PNDL2, din
cei 900 de milioane ce vin în Caraș-Severin,
pentru acest drum nu este alocat nici măcar un leu!
Astfel pentru locuitorii din Brebu ce au casele pe drumul
587, o să mai urmeze probabil câțiva ani în care nu o să se întâlnească cu
lucrătorii de la drumuri. Dacă situația
va rămâne așa și va mai trece o toamnă și o iarnă bogată în averse, în primăvara anului viitor cu siguranță
aceasta porțiune dr drum o să poată să fie străbătută doar cu mașini 4x4 sau
tancuri.
Ghinionul este cu atât mai mare pentru locuitorii din
Zorlențu Mare, Dezești sau chiar Fârliug, pentru care cea mai apropiată ieșire
spre drumul național 58 se face prin comuna Brebu.
,, Cine să facă ? Ești prea mic, iar oamenii de aici se
mulțumesc cu puțin. Pentru câteva ,, cadouri“ în campanie electorală
uită și de drum și de restul problemelor, pentru că așa suntem noi învățați “ – un bătrân trecut prin timp, ce a concluzionat cel mai bine și a arătat
imaginea de ansamblu a unei comunități
rurale din România anului 2017.
marți, 5 septembrie 2017
Poveste de sfarsit de vacanta cu castel si locuri frumoase – Locul din România unde basmele copilăriei prind viață
La 40 de km de Sibiu cum te îndrepți spre Făgăraș faci dreapta spre localitatea Porumbacu de Jos. Nu ai mult de mers și sub privirea atentă a Munților Făgăraș ce se înalță în fața ta, intri într-un tărâm al poveștilor, de unde nu ai mai vrea să pleci. Valea Zânelor este locul unde natura a rămas neschimbată secole la rând, iar castelul de lut este centrul amintirilor și revenirii la copilărie pentru orice om ce îi trece pragul.
Munții Făgăraș veghează frumosul castel |
Castelul de Lut este o creație unică în România, realizată în totalitate din materiale naturale. Pereții încăperilor sunt făcuți dintr-un amestec de nisip, argilă, apă și paie. Acoperișul este realizat din șindrilă de molid, iar turnurile castelului din pietrele râului ce străbate valea. Ideea a fost a unui bucureștean, Andrei Vasile, care a copilărit în zona Făgărașului, iar inspirația pentru transformarea acestui loc într-un scenariu de basm, a venit din poveștile scrise de Frații Grimm.
Simplitatea și frumosul se țin în acest loc mână de mână |
Chiar dacă castelul încă nu poate primi turiști, locul este
ca un magnet pentru aceștia. Îi atrage peisajul și castelul care se integrează
perfect în relieful zonei. Intrarea la castel este doar cinci lei, iar în
curtea acestuia proprietarul a amenajat
o grădină în aer liber și un stand cu suveniruri. Chiar dacă castelul încă nu poate primi
turiști, locul este ca un magnet pentru aceștia. Îi atrage peisajul și castelul
care se integrează perfect în relieful zonei. Intrarea la castel este doar
cinci lei, iar în curtea acestuia proprietarul a amenajat o grădină în aer liber și un stand cu
suveniruri.
Problema cazării va fi rezolvată în scurt timp promite
proprietarul. În prezent se lucrează la două camere ce vor putea găzdui turiștii
ce trec pragul obiectivului. Pe viitor locația își va mări dimensiunile și va
fi mai atractivă din punct de vedere vizual.Astfel dacă ajungeți în zonă nu
ratați această destinație unică și învăluită în mister.
Pentru câteva minute, pentru scurt timp, veți redevenii copil, mintea vă va fi invadată de poveștile și personajele din basme, iar sufletul va tresări de bucurii mărunte, de bucuriile din care este făcută viața adevărată. De la Reșița și până în Valea Zânelor sunt în jur de 270 de km. De la Deva și până la Sibiu, se circulă în condiții foarte bune pe autostradă.
Pentru o galerie mai detaliată accesați acest link -Consemnat de Alex Horvath
Abonați-vă la:
Postări (Atom)