Suflete greu încercate de viaţă ne învaţă lecţia speranţei! Copilaşii de la centrul din Variaş un munte de blândeţe şi afecţiune

 La zeci de kilometri de Timişoara pe drumul ce duce spre Arad, am plecat spre inima judeţului Timiş. Sate cochete cu oameni gospodari ce se pregătesc de venirea sărbătorilor în fiecare an aşa cum a fost lăsat de la moşi şi strămoşi ne ghidează calea spre ceea ce va fi cea mai frumoasă seară din acest an.

   Oamenii sunt lumina şi doar ei pot schimba destine. Am plecat spre Variaş unde auzisem că într-un centru locuiesc mai mult de 20 de copilaşi pe care viaţa i-a supus deja la multe încercări.

    La ceas de seară  ajungem la centrul din comuna Variaş. În aer pluteşte o emoţie de nedescris. Încolonaţi ca un regiment începem să descărcăm cadourile şi tot ce pregătisem pentru aceste suflete în prag de sărbători. Nici nu apucăm să facem câţiva paşi  în curtea centrului că suntem asaltaţi de priviri curioase, speriate, vizibil emoţionate că cineva le trece pragul. 

   Poftim pe nepusă masă în sala de mese unde pregătirile sunt în toi pentru venirea Crăciunului. Aceste suflete pline de încercări au puterea să ne zâmbească, să ne cânte un colind şi să ne îmbrăţişeze sincer aşa cum doar un suflet de copil poate să o facă.

    Voluntarii ce au  ridicat centrul spun că misiunea lor nu este nici în proporţie de 50% finalizată însă când te uiţi în jur vezi că iubirea şi dragostea pentru o cauză înfăptuieşte lucruri măreţe, de care nu ai cum să nu te minunezi. Aceşti oameni luptă  în fiecare zi pentru ca toţi copilaşii să ducă o copilărie normală cu jocuri şi zâmbete.

  Ascultând poveştilor micuţilor te cutremuri, te umpli de frustrare că nu ai putut poate să faci mai mult şi te gândeşti cum într-o ţară care este membră UE şi Nato în 2019 câţiva fraţi au locuit într-un grajd desculţi şi înfometaţi. Pe un alt micuţ bunicul îl lovea cu biciul. Aşa înţelegea dânsul că trebuie să procedeze ca cel mic să fie mai ascultător.  După atâtea lovituri primite acel copil astăzi ne zâmbeşte şi se bucură de prezenţa noastră.  În loc să înveţe alfabetul ori să se joace fotbal, aflăm cum o parte din aceşti copilaşi practicau cerşetoria în gările din Lugoj sau Timişoara pentru a aduce bani în casă. Şi nimeni nu ia mângâiat sau le-a spus vreo vorbă bună până să ajungă la Variaş. În schimb au fost supuşi la bătăi şi umilinţe din partea celor ce nu îi poţi numi mamă sau tată.

     Şi chiar dacă nu au avut nimic, au învăţat rapid că nu bogăţia contează, pentru că sufletul se hrăneşte cu bunătatea ce o oferim altor semeni. Astfel am aflat că în următoarele zile copii urmau să fie spiriduşii moşului şi să împartă cadouri pentru alte familii nevoiaşe din satele apropiate centrului.

          În spatele tuturor acestor poveşti se află experienţe ce pe unii i-au maturizat mai repede, suflete care nu au renunţat şi nu vor renunţa niciodată la lupta lor, la lupta de a ne demonstra nouă că indiferent de ce ne pregăteşte viaţa, suntem datori să nu cedăm, să luptăm şi să oferim bunătate oriunde călcăm.

  Centrul din Variaş nu este ridicat din banii statului român pentru că de 30 de ani încoace am reuşit să investim mai mult în puşcăriabili şi să le asigurăm deţinuţilor norme ,,europene”. În urmă cu mai bine de un an un politician le cerea iertare la televizor puşcăriaşilor şi le promitea noi centre de detenţie, în timp ce viitorul acestei ţări se zbate într-un grajd sau într-o gară cerşind un leu pentru o pâine.

Horvath Alex

Eroii mei trăiesc în fiecare zi din an!

  Lanțul ipocriziei din cotidianul românesc se strânge tot mai mult la începutul lui Decembrie.
Este trist că o singură zi din an transformă majoritatea  românilor în patrioți. În general ne place să ne furăm căciula unul altuia, să urâm sau să nu ne pese de nimic ce nu ne afectează direct. De aici pleacă și problema noastră, ipocrizia care ne face pentru o zi să vrem să ieșim în evidență pe internet pentru a ne păstra imaginea bună din societate.

  Poate pentru puțini dintre noi a mai contat semnificația zilei ce tocmai a trecut. Oare ce ar spune, ostașii români ce au fost răpuși de tunurile și baionetele Habsburgilor, sau românii care și-au dat viața peste Prut pentru a elibera Basarabia de sub ocupația Bolșevică. Ar privi cu aceeași încredere cu care au fugit la luptă când ar vedea că la un secol de România,  batjocorim aproape în fiecare zi acest pământ prin indiferența noastră, iar apoi într-o singură zi din an ne simțim bine că participăm la o paradă sau la o chermeză...
  

 Eroii mei nu au fost  mediatizați, însă de multe ori mărturia și crezul lor ne-au adus astăzi în punctul de a ne numi România! Acest mesaj este  despre ei, despre soldații din  Războiul de Independență.  ostașii români din cele două  Războaie Mondiale, luptătorii  anticomuniști  din munți, care nu au plecat capul atunci când rușii ne-au strivit credința și patria. Eroii mei sunt românii care în urmă cu 30 de ani au fugit în stradă și au stat în fața gloanțelor pentru libertate. Eroii mei au petrecut 10 ani în munți și încă 20 în lagărele de la Aiud, Pitești sau Gherla. Eroii mei sunt nemuritori și ne-au lăsat moștenire această țară. 


1 Decembrie 1918 a fost pentru români descătușarea, ce ne-a purtat timp de un secol ca și națiune prin perioade de prosperitate și decădere. Cei din prezent ar trebui să arunce indiferența și ipocrizia  în lada de gunoi și să privească spre viitor, astfel istoria ne va pedepsi aspru.

,,Din seria totul este normal în România"

Vulgaritatea exemplului într-o țară palidă!

 De câteva zile văd pe grupurile de socializare și în spațiul public persoane și personalități publice, care își exprimă îngrijorarea legată de părerea străinilor față de vulgaritatea mesajului de pe acele celebre plăcuțe de înmatriculare, subiect dezbătut în România de aproape două săptămâni.

 Cu siguranță teama de a nu te face de rușine în fața Europei este mare pentru aceste persoane, însă când stau și privesc asupra trecutului și viitorului,  nu pot să nu mă gândesc la ce părere își fac conducătorii statelor Europene și din lume când se așează la masă cu Prim-Ministrul, Viorica Dăncilă și nu pot schimba cu dânsa două fraze pentru că aceasa nu știe limba engleză. Și dacă limba engleză ar fi cea mai mică problemă a acestei țoape acesta ar însemna sfârșitul textului meu.

 Ce părere își fac ,,străinii" de noi, când nici măcar în 2018 nu am reușit să fim legați de  Europa prin autostrăzi. Oare ce zic membrii Comisiei Europene pentru Cultură și Educație când însuși Ministrul Educației afirmă că ,,Manualele este o necesitate". Poți să faci greșeli, toți facem dar nu când ajungi într-o asemenea poziție.

 Suntem în anul Centenarului și nici măcar în acest moment nu am reușit să deschidem o cale ferată modernă, care să ne lege de europeni și asta după trei decenii de democrație. În mediul rural sunt sate întregi, care nu au asfalt, canalizare, școli, dispensare, servicii sociale.etc.

  Pe lângă aceste ,,vulgarități”, pe care mulți nu le văd vreau să aduc în discuție și subiectul celor o mie de pensionari trimiși în vacanțe gratuite pe banii Primăriei Municipiului București. Din punctul meu de vedere avem una dintre cele mai sufocante și nedezvoltate capitale din Uniunea Europeană. București este un oraș sufocat de trafic și de o administrație care împarte bani la pensionari, catedrale și stații de autobuz Eco.

 Olimpicii români stau acasă pentru că nu au prevăzuți bani de la bugetul de stat pentru o vacanță, în timp ce statul finanțează Catedrala Mântuirii Neamului și se împrumută în fiecare lună pentru a putea plăti salarii și pensii nesimțite.

  Să ne amintim de Ministrul, „oaie”, sau Petre Daea, care din punctul meu de vedere nu are nici cea mai mică legătură cu ceea ce face în Ministerul pe care îl conduce. Este un pion, care momentan nu deranjează. Despre realizările celorlalte Ministere nici nu trebuie să mai aducem vorba, pentru că traiul românilor nu este mai bun datorită măsurilor luate în ultimele opt luni.

  La 100 de ani de la Marea Unire, spitalele au ajuns să ne îmbolnăvească, bătrânii să moară în singurătate fără a avea pe cineva drag alături, orfanii să nu aibă perspectivă la fel și jumătate dintre cei tineri. Această vulgaritate ne duce încet spre marginea prăpastiei, iar mulți dintre români nici nu își dau seama în ce situație suntem.

 În final am o singură dorință. Sper ca până anul viitor guvernul trandafirilor roșii să ne scumpească: gazul, curentul cu 200%, să crească benzina și prețurile la alimente cu 100%. Sper ca acesastă guvernare să înceapă  să impoziteze banii trimiși de români în țară. Consider că doar așa și acei români câștigați la pensii sau alte beneficii minuscule vor înțelege cine este acest partid, în care habarnismul și nesimțirea au ajuns idei de urmat.

  Guvernările  ce s-au perindat în România după 1990 au fost cel mai mare dușman al acestui popor. Nu cred că ar fi reușit să ne facă nimeni atât de mult rău cât am reușit să ne facem singuri. Români care dușmănesc români, dezbinare și un sistem corupt. Nu aceasta este România pe care înaintașii noștri o visau.

Poporul votează ziua, penalii votează noaptea! Protestul din Timișoara prin obiectiv

Aleg ca părerea mea despre ultimele evenimente din România să fie înțeleasă prin aceste poze făcute într-o zi frumoasă de duminică în Timișoara.

Doamna iarnă e la Reșița!

Reșița a primit vizita doamnei iarnă, ce a îmbrăcat-o cu hainele ei! 

O galerie foto cu orașul de pe Bârzava într-o zi de duminică

O dimineață linițtită în Banatul de Munte

Centrul Civic pregătit de atmosfera sărbătorilor de iarnă

Stema orașului împodobită de zăpadă