La zeci de kilometri de
Timişoara pe drumul ce duce spre Arad, am plecat spre inima judeţului Timiş.
Sate cochete cu oameni gospodari ce se pregătesc de venirea sărbătorilor în
fiecare an aşa cum a fost lăsat de la moşi şi strămoşi ne ghidează calea spre
ceea ce va fi cea mai frumoasă seară din acest an.
Oamenii sunt lumina şi doar ei pot schimba
destine. Am plecat spre Variaş unde auzisem că într-un centru locuiesc mai mult
de 20 de copilaşi pe care viaţa i-a supus deja la multe încercări.
La ceas de seară ajungem la centrul din comuna Variaş. În aer
pluteşte o emoţie de nedescris. Încolonaţi ca un regiment începem să descărcăm cadourile
şi tot ce pregătisem pentru aceste suflete în prag de sărbători. Nici nu apucăm
să facem câţiva paşi în curtea centrului
că suntem asaltaţi de priviri curioase, speriate, vizibil emoţionate că cineva le
trece pragul.
Poftim pe nepusă masă în sala de mese unde
pregătirile sunt în toi pentru venirea Crăciunului. Aceste suflete pline de
încercări au puterea să ne zâmbească, să ne cânte un colind şi să ne
îmbrăţişeze sincer aşa cum doar un suflet de copil poate să o facă.
Voluntarii ce au ridicat centrul
spun că misiunea lor nu este nici în proporţie de 50% finalizată însă când te uiţi
în jur vezi că iubirea şi dragostea pentru o cauză înfăptuieşte lucruri măreţe,
de care nu ai cum să nu te minunezi. Aceşti oameni luptă în fiecare zi pentru ca toţi copilaşii să
ducă o copilărie normală cu jocuri şi zâmbete.
Ascultând poveştilor micuţilor te cutremuri,
te umpli de frustrare că nu ai putut poate să faci mai mult şi te gândeşti cum într-o ţară care este membră UE şi Nato
în 2019 câţiva fraţi au locuit într-un grajd desculţi şi înfometaţi. Pe un alt
micuţ bunicul îl lovea cu biciul. Aşa înţelegea dânsul că trebuie să procedeze
ca cel mic să fie mai ascultător. După
atâtea lovituri primite acel copil astăzi ne zâmbeşte şi se bucură de prezenţa
noastră. În loc să înveţe alfabetul ori
să se joace fotbal, aflăm cum o parte din aceşti copilaşi practicau cerşetoria
în gările din Lugoj sau Timişoara pentru a aduce bani în casă. Şi nimeni nu ia
mângâiat sau le-a spus vreo vorbă bună până să ajungă la Variaş. În schimb au
fost supuşi la bătăi şi umilinţe din partea celor ce nu îi poţi numi mamă sau
tată.
Şi chiar dacă nu au avut nimic, au învăţat
rapid că nu bogăţia contează, pentru că sufletul se hrăneşte cu bunătatea ce o
oferim altor semeni. Astfel am aflat că în următoarele zile copii urmau să fie
spiriduşii moşului şi să împartă cadouri pentru alte familii nevoiaşe din
satele apropiate centrului.
În spatele tuturor acestor poveşti se
află experienţe ce pe unii i-au maturizat mai repede, suflete care nu au
renunţat şi nu vor renunţa niciodată la lupta lor, la lupta de a ne demonstra
nouă că indiferent de ce ne pregăteşte viaţa, suntem datori să nu cedăm, să
luptăm şi să oferim bunătate oriunde călcăm.
Centrul din Variaş nu este ridicat din banii statului român pentru că de 30 de ani încoace am reuşit să investim mai mult în puşcăriabili şi să le asigurăm deţinuţilor norme ,,europene”. În urmă cu mai bine de un an un politician le cerea iertare la televizor puşcăriaşilor şi le promitea noi centre de detenţie, în timp ce viitorul acestei ţări se zbate într-un grajd sau într-o gară cerşind un leu pentru o pâine.
Horvath Alex
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu