Reșița leagănul amintirilor

,,Cetatea de Foc “  cu pași mărunți spre declin

  Imediat după Revoluție, Reșița  se situa în fruntea orașelor industrializate din România. A fost destinul sau poate soarta nemiloasă care a împins această arcă spre marginea prăpastiei. Și asta s-a întâmplat în primii ani de după Revoluție. În 1994, 15% din populația orașului ieșea în stradă. Încet, orașul care altădată semăna prosperitate își pregătea declinul.

 Culorile reci ne invadează casele

    

 Născut la mijlocul anilor 90’, am privit Reșița cu admirație încă de mic copil. Universul meu se limita la lucruri mărunte, însă odată cu trecerea anilor am început să conștientizez că nuanțele de gri sunt prezente în viețile oamenilor.Primii care au plecat au fost o parte din prietenii de la bloc. Nu înțelegeam atunci de ce pleacă. În cartierul unde locuiam apartamentele s-au golit și au rămas doar încăperi  lipsite de viață și sentiment.  

Admiram tramvaiul ce trecea prin fața blocului, iar în fiecare iarnă nu ratam ocazia să îl lovim cu bulgări. În joaca noastră observam chipuri triste ce urcau și coborau din acesta, prinse de alte greutăți. Nici pe atunci nu conștientizam că orașul nostru drag merge spre prăpastie.

Timpul nu iartă

Era toamna anului 2006, iar într-o zi am auzit ușa apartamentului cum se trântește. În scurt timp am auzit ,, Sunt pe listă, o să fiu dat afară. “ A fost cea mai tristă iarnă de până acum  pentru mine.  Începeam să înțeleg că există o problemă. Uzinele erau în cădere liberă, iar privatizarea a fost ,,singura “ soluție găsită de guvernanți pentru ca aceastea să nu se închidă. Și timpul nu ne-a iertat. A urmat exodul în masă a reșițenilor spre alte țări și regiuni. Mulți au lăsat cu tristețe lucruri ce au o valoare simbolică, ce nu pot  fi ,, privatizate “ sau ,, cumpărate “. Cei care au rămas au învățat să  supraviețuiască mai departe, iar lipsurile nu au mai contat. 

De la ,,Cetate de Foc “ la  ,, Sat cu tramvaie “

,, Cum am ajuns  de la producția de motoare navale, echipamente pentru hidrocentrale, tunuri, să facem biciclete?”  se întrebau doi bătrân aflați la șuetă  în Centrul Civic. Foști ingineri, meseriași, oameni care și-au dedicat practic toată viața uzinei și orașului. Pe mulți dintre ei orașul nu i-a răsplătit cum se cuvine. Le-a făcut copiii să plece și să își întemeieze un viitor  în altă parte în căutare uni trai  mai bun.  Astfel pentru mulți dintre acești bătrâni a rămas doar resemnarea că își vor petrece ultimii ani în așteptarea unei schimbări.

                                                                                ,, Phoenixul renaşte din propria-i cenuşă, dar mă gândesc că, totuşi, îl doare fiecare moarte. “

Cifrele concrete arată că orașul  Reșița suferă în continuare de fenomenul migrației. Cu toate acestea față de ultimii ani,  se întrevede o mică speranță. După modelul multor comunități prospere, Școala Duală are un impact major odată cu trecerea anilor. Poate că implementarea acestui proiect să fie piatra de temelie pentru renașterea acestui oraș.

Reșița leagăn al copilăriei și al amintirilor pentru mine și pentru mulți dintre noi, nu trebuie să dispară și trebuie să renască din propria cenușă.  

Cât de mult ne pasă ? Aproape de inima Timișoarei a înflorit o groapă de gunoi

                           Nepăsarea colectivă un virus al societății noastre !

  

  De două săptămâni trec ,,nepăsător " alături de mii de studenți și timișoreni pe aleea din spatele Colegiului  Național de Artă ,, Ion Vidu ". În  spatele acestei instituții de învățământ chiar sub privirile  noastre crește o groapă de gunoi. Aceasta pare a nimănui, însă în fiecare zi devine din ce în ce mai mare. De două săptămâni am avut speranța că Primăria Timișoara va lua măsuri și mizeria va dispărea. Am avut speranța că profesorii se vor autosesiza. Am crezut că măcar cei ce locuiesc în zonă vor aduce în dezbatere problema. Speranțe deșarte, iar cei ce aruncă gunoiul în fiecare zi, își văd liniștiți de treabă pentru că nimeni nu îi trage la răspundere.

SUNTEM INFORMAȚI CĂ EXISTĂ ȘI AMENZI PENTRU ASTFEL DE FAPTE
DOAR TEORETIC, PENTRU CĂ PRACTIC NU SE ÎNTÂMPLĂ ACEST LUCRU

               Contra exemplu este chiar sub ochii copiilor ce învață la acest Colegiu ! 

    Joi în timp ce ieșea de la școală un copil se lăuda în fața părintelui despre cum a învățat să fie mai responsabil cu natura și cu mediul înconjurător. Doamna profesoară îl învățase că natura este parte a vieții noastre, iar noi suntem datori să avem grijă de ea. Oare așa să fie ?
   Cadrele didactice din școală  nu observă că exact sub ochii lor ticăie o bombă cu ceas. Ce poate aduce pozitiv acel gunoi ?
   Pe lângă obiectele de mobilier putem observa că și alți oameni au început să contribuie la dezvoltarea acestei gropi. Se aruncă saci, ambalaje de plastic și multe altele. În scurt timp aceste deșeuri vor atrage: rozătoare, câini și multe boli.
   Ca un paradox la o aruncătură de băț, copiii împreună cu profesorii fac orele de recreație și se bucură de aerul ,,proaspăt " și natură.

                                                Angajații Retim își fac treaba și nu prea ! 

  În fiecare dimineață mașina celor de la Retim ajunge în zonă și golește containerele. Acum patru dimineți aceeași mașină a oprit paralel cu grămada de gunoi. Angajații par să nu observe mizeria . Pe lângă dezinteresul arătat, unul din angajați contribuie și el la dezastru. După ce termină țigara, o aruncă exact în grămadă. De aici reiese că aceste deșeuri sunt ale nimănui.

Să  nu lăsăm gunoiul și nepăsarea să blocheze aleea ! 

  
   Aseară am fost printre cei aproape 4000 de timișoreni ce au protestat în Piața Operei împotriva Guvernului, care de un an de zile duce țara pe marginea ,, prăpastiei ". Am ascultat discursuri, am scandat lozinci, iar ce mi-a rămas întipărit în minte a fost  expresia ,, Timișoara are spirit civic ! "
Cred că doar împreună putem găsi o soluție, iar vorbele să se transforme în fapte.