Doamna iarnă e la Reșița!

Reșița a primit vizita doamnei iarnă, ce a îmbrăcat-o cu hainele ei! 

O galerie foto cu orașul de pe Bârzava într-o zi de duminică

O dimineață linițtită în Banatul de Munte

Centrul Civic pregătit de atmosfera sărbătorilor de iarnă

Stema orașului împodobită de zăpadă

Reșița leagănul amintirilor

,,Cetatea de Foc “  cu pași mărunți spre declin

  Imediat după Revoluție, Reșița  se situa în fruntea orașelor industrializate din România. A fost destinul sau poate soarta nemiloasă care a împins această arcă spre marginea prăpastiei. Și asta s-a întâmplat în primii ani de după Revoluție. În 1994, 15% din populația orașului ieșea în stradă. Încet, orașul care altădată semăna prosperitate își pregătea declinul.

 Culorile reci ne invadează casele

    

 Născut la mijlocul anilor 90’, am privit Reșița cu admirație încă de mic copil. Universul meu se limita la lucruri mărunte, însă odată cu trecerea anilor am început să conștientizez că nuanțele de gri sunt prezente în viețile oamenilor.Primii care au plecat au fost o parte din prietenii de la bloc. Nu înțelegeam atunci de ce pleacă. În cartierul unde locuiam apartamentele s-au golit și au rămas doar încăperi  lipsite de viață și sentiment.  

Admiram tramvaiul ce trecea prin fața blocului, iar în fiecare iarnă nu ratam ocazia să îl lovim cu bulgări. În joaca noastră observam chipuri triste ce urcau și coborau din acesta, prinse de alte greutăți. Nici pe atunci nu conștientizam că orașul nostru drag merge spre prăpastie.

Timpul nu iartă

Era toamna anului 2006, iar într-o zi am auzit ușa apartamentului cum se trântește. În scurt timp am auzit ,, Sunt pe listă, o să fiu dat afară. “ A fost cea mai tristă iarnă de până acum  pentru mine.  Începeam să înțeleg că există o problemă. Uzinele erau în cădere liberă, iar privatizarea a fost ,,singura “ soluție găsită de guvernanți pentru ca aceastea să nu se închidă. Și timpul nu ne-a iertat. A urmat exodul în masă a reșițenilor spre alte țări și regiuni. Mulți au lăsat cu tristețe lucruri ce au o valoare simbolică, ce nu pot  fi ,, privatizate “ sau ,, cumpărate “. Cei care au rămas au învățat să  supraviețuiască mai departe, iar lipsurile nu au mai contat. 

De la ,,Cetate de Foc “ la  ,, Sat cu tramvaie “

,, Cum am ajuns  de la producția de motoare navale, echipamente pentru hidrocentrale, tunuri, să facem biciclete?”  se întrebau doi bătrân aflați la șuetă  în Centrul Civic. Foști ingineri, meseriași, oameni care și-au dedicat practic toată viața uzinei și orașului. Pe mulți dintre ei orașul nu i-a răsplătit cum se cuvine. Le-a făcut copiii să plece și să își întemeieze un viitor  în altă parte în căutare uni trai  mai bun.  Astfel pentru mulți dintre acești bătrâni a rămas doar resemnarea că își vor petrece ultimii ani în așteptarea unei schimbări.

                                                                                ,, Phoenixul renaşte din propria-i cenuşă, dar mă gândesc că, totuşi, îl doare fiecare moarte. “

Cifrele concrete arată că orașul  Reșița suferă în continuare de fenomenul migrației. Cu toate acestea față de ultimii ani,  se întrevede o mică speranță. După modelul multor comunități prospere, Școala Duală are un impact major odată cu trecerea anilor. Poate că implementarea acestui proiect să fie piatra de temelie pentru renașterea acestui oraș.

Reșița leagăn al copilăriei și al amintirilor pentru mine și pentru mulți dintre noi, nu trebuie să dispară și trebuie să renască din propria cenușă.  

Cât de mult ne pasă ? Aproape de inima Timișoarei a înflorit o groapă de gunoi

                           Nepăsarea colectivă un virus al societății noastre !

  

  De două săptămâni trec ,,nepăsător " alături de mii de studenți și timișoreni pe aleea din spatele Colegiului  Național de Artă ,, Ion Vidu ". În  spatele acestei instituții de învățământ chiar sub privirile  noastre crește o groapă de gunoi. Aceasta pare a nimănui, însă în fiecare zi devine din ce în ce mai mare. De două săptămâni am avut speranța că Primăria Timișoara va lua măsuri și mizeria va dispărea. Am avut speranța că profesorii se vor autosesiza. Am crezut că măcar cei ce locuiesc în zonă vor aduce în dezbatere problema. Speranțe deșarte, iar cei ce aruncă gunoiul în fiecare zi, își văd liniștiți de treabă pentru că nimeni nu îi trage la răspundere.

SUNTEM INFORMAȚI CĂ EXISTĂ ȘI AMENZI PENTRU ASTFEL DE FAPTE
DOAR TEORETIC, PENTRU CĂ PRACTIC NU SE ÎNTÂMPLĂ ACEST LUCRU

               Contra exemplu este chiar sub ochii copiilor ce învață la acest Colegiu ! 

    Joi în timp ce ieșea de la școală un copil se lăuda în fața părintelui despre cum a învățat să fie mai responsabil cu natura și cu mediul înconjurător. Doamna profesoară îl învățase că natura este parte a vieții noastre, iar noi suntem datori să avem grijă de ea. Oare așa să fie ?
   Cadrele didactice din școală  nu observă că exact sub ochii lor ticăie o bombă cu ceas. Ce poate aduce pozitiv acel gunoi ?
   Pe lângă obiectele de mobilier putem observa că și alți oameni au început să contribuie la dezvoltarea acestei gropi. Se aruncă saci, ambalaje de plastic și multe altele. În scurt timp aceste deșeuri vor atrage: rozătoare, câini și multe boli.
   Ca un paradox la o aruncătură de băț, copiii împreună cu profesorii fac orele de recreație și se bucură de aerul ,,proaspăt " și natură.

                                                Angajații Retim își fac treaba și nu prea ! 

  În fiecare dimineață mașina celor de la Retim ajunge în zonă și golește containerele. Acum patru dimineți aceeași mașină a oprit paralel cu grămada de gunoi. Angajații par să nu observe mizeria . Pe lângă dezinteresul arătat, unul din angajați contribuie și el la dezastru. După ce termină țigara, o aruncă exact în grămadă. De aici reiese că aceste deșeuri sunt ale nimănui.

Să  nu lăsăm gunoiul și nepăsarea să blocheze aleea ! 

  
   Aseară am fost printre cei aproape 4000 de timișoreni ce au protestat în Piața Operei împotriva Guvernului, care de un an de zile duce țara pe marginea ,, prăpastiei ". Am ascultat discursuri, am scandat lozinci, iar ce mi-a rămas întipărit în minte a fost  expresia ,, Timișoara are spirit civic ! "
Cred că doar împreună putem găsi o soluție, iar vorbele să se transforme în fapte. 

România locurilor frumoase, dar neglijate și lăsate în voia sorții

 Cazinoul din Constanța perla prăfuită de la Marea Neagră

După mai bine un secol de la deschiderea cazinoului, luxul din frumoasele încăperi și lumea bună sunt  doar amintiri aruncate într-un trecut pătat de ignoranță și interese obscure ale celor care au avut în mână soarta acestui monument .

  Constanța, septembrie, 2017. Pe faleza din frumosul oraș Dobrogean, turiștii privesc marea. Mulți  se opresc și preț de câteva minute stau de vorbă cu aceasta. Cei mai mulți se grăbesc  însă  să ajungă la cazinou, simbol al orașului, dar și al României.    

Turiștii pleacă așa cum au venit, fără să găsească frumosul promis

Cu cât te aproprii, entuziasmul se transformă în revoltă. Lucrarea arhitectului Daniel Renard a fost pedepsită de autorități pentru măreția și unicitatea ei. Majoritatea geamurilor sunt sparte sau stau să pice. Tencuiala cazinoului cade odată cu visurile turiștilor de a vedea ceva spectaculos.Mulți nu renunță, scot telefonul mobil, fac două trei poze și trec nepăsăori mai departe. Autoritățile au avut grijă să îi ferească pe curioși de cazinou atât la propriu cât și la figurat și au pus o bandă  cu trecerea interzisă, pentru cei ce vor să meargă pe terasa obiectivului ca să admire marea. Pentru a pleca cu un gust și mai amar, turiștii pot admira pe cinci panouri, momentele de glorie ale monumetului. Curiozitatea te împinge să te aproprii, dar imediat apare un paznic ce te sfătuiește să dai un pas în spate pentru siguranța ta. Printre geamurile sparte  poți observa că nu a mai rămas nimic din gloria de altădată. Mirosul de urină și deșeurile din jur sunt doar oglinda societății, care pare că se poate debarasa cu ușurință de tot ceea ce este istorie și trecut.  Un  vânzător din zonă ne-a spus că: ,, O să cadă în cel mult cinci ani dacă nu o să se facă nimic. Avem noroc că cei care l-au construit au știut meserie. Nimeni nu este interesat să îl facă. Acum ceva ani s-au lăudat că o să îl renoveze, dar cum vedeți nu  s-a făcut nimic. Vă spun eu că dacă cazinoul ăsta era pe mâna altor țări făceau  din el o perlă. “

Soarta cazinoului în mâna politicienilor corupți

  

Ceea ce ne-a spus  comerciantul este adevărat. Potrivit adevărul.ro, în 2013, președintele Consiliului Județean Constanța, Nicușor Constantinescu,  anunța cu surle și trâmbițe că a fost aprobată  suma de 10 milioane de euro pentru reabilitarea cazinoului. De atunci și până acuma nu a fost schimbat nici măcar un geam.

  În 2014, primarul Constanței Radu Mazăre făcea și el demersuri pentru reabilitarea obiectivului. Se lăuda cu colaborări private ce vor scoate clădirea din anonimat. Tot el declara atunci că nu poate investi 10 milioane de euro în acest obiectiv, motivând că din acei bani poate asigura bunăstarea locuitorilor orașului Constanța.

  Atât fostul președinte al Consiliului Județean, Nicușor Constantinescu  cât și fostul Primar al Constanței,  Radu Mazăre au în prezent condamnări definitive în dosaul privind retrocedarea ileagă de terenuri.

  Timpul a trecut, iar bunăstarea a trecut odată cu visul că frumosul cazinou își va recăpăta gloria de altădată. Cazinoul din Constanța este doar unul din monumentele lăsate în voia sorții de statul român. Fiecare zonă din țara noastră se poate lăuda cu această performanță negativă, iar mulți din vinovații  pentru aceste distrugeri în masă se plimbă încă liberi și nu au fost trași la răspundere niciodată pentru dezastrul lăsat în urma lor.

                                                                                                                                                                                                  

Povestea tristă a drumului județean 587, arată încă odată cât de mare este nepăsarea autorităților pentru locuitorii județului Caraș-Severin

Despre drumurile proaste din Caraș-Severin am putea scrie o  carte. Pentru fiecare kilometru în care găsim o groapă am putea scrie o poveste, iar pentru fiecare șofer care pleacă la drum avem două recomandări: nervi de oțel și răbdare de fier. 

Imaginea universului rural Caraș-Severin 2017

Patru comune unite de un singur drum 587, drum în administrația Consiliului Județean Caraș-Severin

Vorbim de localitățile Brebu- Zorlențu Mare –Dezești- Fârliug. Peisajele și frumusețea acestor locuri, sunt umbrite de craterele din asfalt. Am ales ca pentru moment să luăm pas cu pas acest drum și să identificăm problemele. Prima oprire o facem azi în Brebu, satul tranzitat și de DN58 principala legătură dintre Reșița și Caransebeș.

,,Nu îmi amintesc să mai fii văzut o mașină care să pună asfalt în această zonă de cel puțin șase ani. "

 Afirma un cetățean din Brebu ce are ieșirea fix la stradă. Nici nu se pune problema de asfalt proaspăt și se pune problema unde o să apară următoarea groapă. Viteza maximă impusă de gropi este sub 20 km, ceea ce ar trebui să îi bucure pe cei care se ocupă de semnalizarea rutieră. În acest mod nu mai sunt nevoiți să amplaseze nici măcar un semn pentru limitarea vitezei, deoarece drumul te obligă să iei singur aceste măsuri. 

,, Acum o săptămână trecea o mașină cu numere de Germania. Cred că era pentru prima dată pe acest traseu. Ghinionul lui a fost să intre pe stradă cu 50-60 km. Două minute mai târziu a făcut pană. L-am ajutat cu niște vecini să își schimbe roata. Prietena șoferului cunoștea puțin limba română. Printre cuvintele stâlcite , am înțeles că pentru ei aceasta a fost și ultima experiență în România”, spunea același cetățean.

O bilă neagră în dreptul județului, ce se vrea pe harta turismului național și internațional. Oare câți străini au încheiat socotelile cu România, odată ce au dat de județul Caraș-Severin ? 

Locuitorii tac, gropile se înmulțesc, iar totul pare să fie bine

Aceasta este impresia generală. Cu toate că în unele porțiuni ca să străbați drumul trebuie să intri direct prin gropi pentru că nu ai pe unde să ocolești, locuitorii ce au case pe drumul 587, par să își vadă liniștiți de rutina zilnică. De la o casă se aude muzică de petrecere, semn că se sărbătorește ceva. Alții își scot mașinile din garajul casei și pleacă la drum, făcând slalom printre hârtoape ca și cum acest lucru este normal pentru România anului 2017. Bătrânii stau la vorbă în fața caselor. Pe ei personal îi înțeleg, pentru ce să mai lupte ? Mulți dintre ei locuiesc singuri, și sunt trecuți de șaptezeci de ani. Da, fenomenul de îmbătrânire a populației este prezent în fiecare localitate a județului iar acest lucru se reflectă din plin. Să fie și asta oare o cauză a dezinteresului ce pare să îi fii lovit pe cei ce guvernează județul  ? 

În unele porțiuni se văd urme de civilizație, semn că se poate

Este vorba de bucăți de drum asfaltate pe porțiuni de 5-10 m. Surpriza mai mare a fost atunci când în fața unei case ce avea în garaj o mașină cu numere de TM am constat că există o porțiune mai mare de asfalt scăpată de ploaie de meteoriți. Oare să fie o coincidență și cetățeanul respectiv să își fii asfaltat singur porțiunea din fața casei ca să se simtă ca acasă ?

Dacă accesăm Google Maps, sau Google Earth observăm că gropile de pe raza comunei Brebu au o vechime destul de mare. Totuși în iulie 2012 când satelitul a surprins imagini live cu drumul se poate observa că la acea vreme existau porțiuni foarte bune, și mai puține gropi. Dacă analizăm evoluția drumului  din 2012 până în prezent observăm că în multe locuri au apărut adevărate craterele, iar gropile ce aveau o dimensiune redusă au devenit adevărate găuri de meteoriți. 

Imagini surprinse de satelit în 2012

Aceiași porțiune 2017

2017

În urma PNDL2, din cei 900 de milioane ce vin în Caraș-Severin,  pentru acest drum nu este alocat nici măcar un leu!

Astfel pentru locuitorii din Brebu ce au casele pe drumul 587, o să mai urmeze probabil câțiva ani în care nu o să se întâlnească cu lucrătorii de la drumuri.  Dacă situația va rămâne așa și va mai trece o toamnă și o iarnă bogată în averse,  în primăvara anului viitor cu siguranță aceasta porțiune dr drum o să poată să fie străbătută doar cu mașini 4x4 sau tancuri.

Ghinionul este cu atât mai mare pentru locuitorii din Zorlențu Mare, Dezești sau chiar Fârliug, pentru care cea mai apropiată ieșire spre drumul național 58 se face prin comuna Brebu. 

   ,, Cine să facă ? Ești prea mic, iar oamenii de aici se mulțumesc cu puțin. Pentru câteva             ,, cadouri“  în campanie electorală uită și de drum și de restul problemelor, pentru că așa suntem noi învățați “ – un bătrân trecut prin timp,  ce a concluzionat cel mai bine și a arătat imaginea de ansamblu a unei comunități  rurale din România anului 2017.

Poveste de sfarsit de vacanta cu castel si locuri frumoase – Locul din România unde basmele copilăriei prind viață

La 40 de km de Sibiu cum te îndrepți spre Făgăraș faci dreapta spre localitatea Porumbacu de Jos. Nu ai mult de mers și sub privirea atentă a Munților Făgăraș ce se înalță în fața ta, intri într-un tărâm al poveștilor, de unde nu ai mai vrea să pleci. Valea Zânelor este locul unde natura a rămas neschimbată secole la rând, iar castelul de lut este centrul amintirilor și revenirii la copilărie pentru orice om ce îi trece pragul.

Munții Făgăraș veghează frumosul castel

Castelul de Lut este o creație unică în România, realizată în totalitate din materiale naturale. Pereții încăperilor sunt făcuți dintr-un amestec de nisip, argilă, apă și paie. Acoperișul este realizat din șindrilă de molid, iar turnurile castelului din pietrele râului ce străbate valea. Ideea a fost a unui bucureștean, Andrei Vasile, care a copilărit în zona Făgărașului, iar inspirația pentru transformarea acestui loc într-un scenariu de basm, a venit din poveștile scrise de Frații Grimm.

Simplitatea și frumosul se țin în acest loc mână de mână

Chiar dacă castelul încă nu poate primi turiști, locul este ca un magnet pentru aceștia. Îi atrage peisajul și castelul care se integrează perfect în relieful zonei. Intrarea la castel este doar cinci lei, iar în curtea acestuia proprietarul a amenajat  o grădină în aer liber și un stand cu suveniruri.  Chiar dacă castelul încă nu poate primi turiști, locul este ca un magnet pentru aceștia. Îi atrage peisajul și castelul care se integrează perfect în relieful zonei. Intrarea la castel este doar cinci lei, iar în curtea acestuia proprietarul a amenajat  o grădină în aer liber și un stand cu suveniruri.  

Problema cazării va fi rezolvată în scurt timp promite proprietarul. În prezent se lucrează la două camere ce vor putea găzdui turiștii ce trec pragul obiectivului. Pe viitor locația își va mări dimensiunile și va fi mai atractivă din punct de vedere vizual.Astfel dacă ajungeți în zonă nu ratați această destinație unică și învăluită în mister.

Pentru câteva minute, pentru scurt timp, veți redevenii copil, mintea vă va fi invadată de poveștile și personajele din basme, iar sufletul va tresări de bucurii mărunte, de bucuriile din care este făcută viața adevărată. De la Reșița și până în Valea Zânelor sunt în jur de 270 de km. De la Deva și până la Sibiu, se circulă în condiții foarte bune pe autostradă. 

 

   Pentru o galerie mai detaliată accesați acest link -Consemnat de Alex Horvath